Îmbrăcat de frunzele toamnei gândul zboară,
este o zi posomorâtă, frigul mă înconjoară,
Miros toamna, gândurile pleacă mai departe,
sufletul pictează mult cu emoțiile colorate.
O frunză mă ia de mână și frumos zâmbește,
toată gradina mea prea repede se ofilește,
Caut mereu Soarele care a fugit la Apus,
zilele călduroase departe de mine s-au dus.
Zefirul printre frunze îl aud acum suspinând,
vântul vesel este la geamurile reci râzând,
Respir aerul rece, toamna tot verdele șterge,
vântul vine după mine și cu răceală mă atinge.
Cuvintele călătoresc printre frunzele uscate,
de sufletul meu sunt toate mereu căutate,
Este mai frumosă acestă seară de toamnă,
să merg în curtea veștejită mă îndeamnă.
Toamnă dragă mi-ai dăruit în suflet culoare,
ziua este mică, repede printre frunze dispare,
Mă îndeamnă toamna la o mică melancolie,
să mănânc toate gutuile galbene mă îmbie.
Cu cioplituri mai dibace timpul ne modelează,
printre gânduri și priviri foarte atent lucrează,
Frunzele hotărâte au acoperit bine toată aleea,
eu am ascuns iernii care așteaptă acum cheia.
-->
Comentarii