Sâmburi muţi visau pădure
netulburată ca o piatră de hotar
aproape nuntă ni se promisese
iar ursitorile rostiseră cu har:
să număraţi prea-sfinte veşniciicu vârful de peniţă al sorţii vii
culegători de zori şi de izvoaresă-aprindeţi stelele sfiit-amăgitoare
cu zarva mirului şi a tămâiei dacă ferecis-or sprijini cu suflete, biserici
să vă rodească în priviri doar stelecând timpului de clipe vor să-l spele
lăuntric vă pictaţi un duh cuminteorice refuz de taină va dezminte
neconteniri şi pricini poartă vini?le scuturaţi, nu deveniţi străini!
În ştreang s-or împleti de-acum văzduhuri
- un saltimbanc e visul nenuntit -
am picurat pe aripi moi de fluturi
cu falduri de tăceri ne-am primenit
În zvon de fructe dulci, verde veşmânt de zee
m-oi contopi luminii, alintă-mă - femeie!
-->
Comentarii
Mulţumesc Dorina
pentru trecere, citire...
bine-înţeles, este ironie
, aviz premoniţiilor, aşteptărilor zadarnice a unor promisiuni ale ursitoarelor!!!
cu o doză de femiinism şi auto protecţie...
cu simpatie, aDa nemescu
Mi-a placut poemul, m-a uns la inima. Chiar daca contin un sambure de ironie, versurile se dezlantuie intr-un cantec de har.