Ce simplu pot să cumpere tăceri,
Împrăştiind din prada lor o parte,
Acelora ce plâng pentru dreptate,
Făcându-te mai tare să disperi.
Tu, om cinstit, sărac tocmai de-aceea,
Te uiţi cu groază cum se duce totul,
Cum moare cumpărat fals patriotul,
Trădându-şi conştiinţa , obârşia, averea…
Ai vrea să strigi, să-i faci să te audă,
Când umilit te doare evidenţa
Şi îngrozit le simţi în jur prezenţa,
Mult insistentă, scârnavă şi hâdă.
Doreşti să-i vezi că pleacă şi te lasă,
Pe cei veniţi să-ţi fure viitorul,
Pe cei ce-ţi umilesc poporul
Râzând de tine chiar la tine-acasă.
Înlăcrimat îţi ţipi în lume disperarea,
Dar nu-s urechi ciulite să te-audă.
Nu te pricepe lumea asta surdă,
Mai nestatornică şi insensibilă ca marea.
Tu, strop în valul ce se zbate,
În dute vino brusc şi infernal,
Vezi plaja ce înseamnă libertate
Şi te cufunzi mereu lovit din spate.
Nu mai eşti strop şi nu mai eşti nimic.
În masa tulburată nu mai însemni ceva.
În vuietul lovirii, neînsemnat şi mic,
Doar mugetul de valuri peste durerea ta.
-->
Comentarii