toamna zugrăvește crângul,
glasuri obosite în văzduh,
pe banca noastră mere roșii,
un soare rătăcit dispare,
se ascunde amurgul în ceață.
frunzele-mi mângâie pantofii,
prin harfa ramurilor tremură vântul,
un măr mai roșu mi-ai dăruit,
picură ploaia pe ramuri de gând,
vântul aruncă marama toamnei.
trist este crângul desfrunzit,
ne-nvelește ceața pe amândoi,
în coș nuci și câteva mere,
foșnește pătura deasă de frunze,
cerul se-ngândurește mai tare.
pe obrazul geamurilor alunecă ploaia,
vântul culege miresmele toamnei,
ceaiul de flori, două mere coapte,
amurgul printre crengi se ascunde,
pe cer norii trag tare obloanele.
20.10.2019
-->
Comentarii