Dimineaţa magnoliile îşi risipesc parfumul
peste gândurile încă-adormite.
Dimineaţa muzica egalează frumuseţea
visului spulberat în zori.
Dimineaţa lumina înghite lacrimile umbrei
care aşteaptă la porţile paradisului
Dimineaţa salcia plânge soarta frumoasei
cu ochi verzi şi suflet împietrit.
Geografie - lacrimile desenează pe obraz
harta severă a unui sentiment.
- Vrei să intrăm în primăvară-n doi?
- Limpezimea glasului tău îmi dă fiori...
Unde s-au risipit umbrele paşilor?
- Ia-mă de mână, aşterne-mă-n inimă,
varsă o lacrimă...
E frig primăvara asta
in alb şi pal violet...
femeia verde se-ntoarce...
Pământul reavăn înghite tălpile,
trupul devine trunchi,
spre pământ se-ntorc crengile
scoarţa feamătă, crapă,
eliberează frunzele,
lacrimi din ramuri
cad peste lume...
Plânsul e-amar...
în imagine: MONET – salcie plângătoare şi iaz cu nuferi
-->
Comentarii