MI-AȘ FI DORIT...
E-o vreme azi prea mohorâtă
Și norii sunt ca munții de grei,
Iar viața e atât de urâtă
Întortocheată pe sute de căi.
La părinți aveam o viață ferice,
Eram în largul nostru cu toții;
N-avea unul motiv ca să strige
Ca-n vechea Spartă iloții
Că sunt de multe drepturi lipsiți,
Când alții le-aveau din belșug.
Și toți între toți erau fericiți,
Neștiind ce este ăla vicleșug.
Cine nu-și pune speranța în timp
Așteptând schimbarea dorită?
Numai că n-a avut loc în răstimp
Fiind de incompetenți păstorită.
O liniște deplină după atâția ani
Mi-aș fi dorit acum, în prag de bătrânețe.
Aș sta într-o chilie, să nu știu de dușmani,
Cum mi-a fost dat să am la ani de tinerețe.
Îmi irosesc de-o vreme lungă timpul
Și nu găsesc un răsărit de Soare,
Dar cred că nu e gata schimbul
Să facă așteptata grea mișcare.
Totuși, mai sper că în singurătate-mi
Am liniștea pe care mi-am dorit-o;
M-am dezbărat ușor din multe alte vremi,
Iar azi e-o vreme, pe care am scârbit-o.
O liniște deplină după atâția ani
Și-o viață mai decentă cu toții ne-o dorim,
Chiar dac-ar fi să scoatem din piatră seacă bani
Sau de-am fi puși, oricând, Carpații să-i urnim.
ION PĂRĂIANU
-->
Comentarii
frumos poem, incarcat de esente si aminitiri...
Semn de placuta lectura.