să am
colţul meu,
să stau pe pridvor
sau în verandă
într-un şezlong,
din lulea să-mi trag amintirile
şi-n văzduh să-mi înalţ dorurile,
să-mi privesc copiii,
viaţa-n tot ce mişcă
cu flăcările
ce ling lemnele
din şemineul încălzit
cu lumina
jocului albastru
din poarta-nstelată
de calea urmată
în tăcere aşezată
torcând
şiroitul izvorului din pădurea
ce ţese
un câmp de verde
frunze, ace
şi mormăit molcom
de timp.
05.01.2014

Comentarii