Îmi duc laguna-n oarbe raze

…şi mângâi ochiul spart de ceaţă,
cu pleoapele, gură la gură,
e-o toamna-n plânsul ce se-agaţă
de boaba scursă de tinctură.

Schelete-n suprapuse faze…
răni se închid şi-ncheagă şoapte,
îmi duc laguna-n oarbe raze,
prin zbor de vis fixat de-o moarte.

Mă-ndeasă faldurile-n scoarţă,
imperii de cenuşi m-apasă.
C-atât mai am şi eu, o viaţă
de lungi priviri cu dor de-acasă.

Vezi? Un fior mâhnit de jale,
prin ochiul spart de ceaţă-i rece.
Fuge de Iadul clipei sale,
ca Sluger al brumelor trece.

Din alte zări îsi umple cupa
cu timpul ce i-a mai rămas.
Angoase curse din aripa
unui mister de-adâncuri ars.

Destin rotit prin văi de rouă,
la sanul dorului, dar iată!
E toamnă şi albastru plouă
cu praf de cer, în palma dreaptă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->