MI-E DOR

[ION PĂRĂIANU]

 

 

          

 

           MI-E DOR

 

Mi-e dor de dealul dinspre Bude

cu viile-ncărcate toamna.

Mi-e dor de galbene gutui,

pe care ni le cocea mama;

mi-e drag poteca s-o mai sui.

 

Mi-e dor de serile de iarnă,

când mergeam la vecernii.

Mi-e dor de cina de la vatră

și de zăpezile-argintii;

mi-e drag să le mai prind o dată.

 

Mi-e dor de jocurile noastre

nevinovate de copii.

Mi-e dor de vechea noastră școală,

pe care nu cred c-o mai știi;

mi-e dragă  viața de la țară.

 

Mi- dor de tot ce-a fost cândva,

că astăzi nu mai poate fi.

Mi-e dor de lampa cu fitil,

mi-e drag de fiecare zi;

aș vrea să fiu iarăși copil.

 

ION  I. PĂRĂIANU

[Ion Rodica Nicoleta]

Mi+e dor... de tot ce-a fost copilărie, de chipul mamei blând şi bun, de zmeul de hârtie...

[Agafia Dragan]

Frumoasa poezie!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]