de gura ta fierbinte dimineață
șoptindu-mi aripi albe de iubire
de ochi uimiți la fiecare zbor
ce-au poposit fără sosire,
îmi e atât de dor.
de tălpile-ți flămânde-n mângâiere
pierdute drag în tâmpla-mi caldă
cu tine am acum atâta vrere
să îmi mai iau, o naștere odată,
îmi e atât de dor.
de râul tău de miere ca o apă
ce deltă se termină-n harta mea
cu gângurit, de limbă dragă
și cu lumini de tremurândă stea,
îmi e atât de dor.
de mâinile-ți ce-mi rup febrile temeri
cu degete, minune, înfipte-n țeasta mea
de teama ta, că poate ai să tremuri
preaînălțând o rugă sfântă către ea,
îmi e atât de dor.
de zilele de mâine, ce pline au să vină
de strălucirea clipei cea dintâi
de ploaia noastră prea senină
de foc udat cu flăcări de tămâi
de taina liniștii dintre cuvinte
de dragul verbului: rămâi
de nopți udate de cuminte
dragoste crudă,
îmi e atât de dor
prea sus în tine
să mă sui!
27 04 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
de zilele de mâine, ce pline au să vină
de strălucirea clipei cea dintâi
de ploaia noastră prea senină
de foc udat cu flăcări de tămâi
de taina liniștii dintre cuvinte
de dragul verbului: rămâi
de nopți udate de cuminte
dragoste crudă,
îmi e atât de dor
prea sus în tine
să mă sui!
Si al tau e minunat!!! Cu mare drag!!
mi-e dor, atat de dor, de multe,
alerg si-acum, si nu gasesc de unde,
sfere goale sa-mi incarc de roua
iar norii grei cu dimineti sa ploua.
mi-e dor, atat de dor s-aduc
pe chipul fad, zambetul pierdut,
in sirag de perle rupandu-se si-obrazul
stand zile in sir de vorba cu necazul.
mi-e dor, atat de dor, de tine
si visele, doar cu dor, sunt pline
de-atunci, de cand sfere incarcate
erau numai cu roua in dimineti lasate.
mi-e dor sa-mi gatesc iar gandul
cu zorii, asteptandu-i la fereastra,
sa-mi bata-n geam iar florile din glastra
s-ascunda versul scris de inima albastra.
vezi? mi-e dor si mie, dar altfel de dor!
Cert este ca, dorul tau este atat de frumos si ... tot ce mai este de zis, la fel de frumos!