Mi-e e dor de tine, atâta ştiu,
În noaptea asta care trece,
Mă plimbă gândul prin pustiu
Spre oazele cu apă rece.
Şi nu sunt oaze şi nici apă,
Doar flăcări iuţi, ca de amnar,
La rădăcina vieţii sapă
Prin suflet răvăşit, hoinar.
Ca o lumină prinsă-n beznă
Sporeşte-n aşteptare dorul,
Sărut piciorul până la gleznă
O, doamne al meu, mântuitorul.
Fă-i astei lumi acum minuni
De care vrednică nu este,
Lasă înţelepţii la cei buni,
Nebunii sunt pe creste.
-->
Comentarii