Mi-e dor de tine ca de mine,
Copil fiind şi prea sfios,
Ca de un tren ce nu mai vine
Şi trebuie s-o iau pe jos.
Mi-e dor de tine ca de mine,
Când am furat primul sărut,
Ca un parfum ce-abia se ţine
Din florile ce-au dispărut.
Mi-e dor de tine ca de mine,
Când ţâţa o cătam flămând
Şi gânguream printre suspine
Că mare o să fiu curând.
Mi-e dor să mă mai duc la şcoală,
Cu uniformă şi ghiozdan,
Lucrarea scrisă s-o dau goală
Ca să repet, barem, un an.
Să zburd ca mânjii pe câmpie,
Jucând miuţa pe maidan;
Atâta dor, fir-ar să fie,
Nu ştiu de unde tot mai am!
Aveam puţin şi-aveam de toate;
O, cât aş vrea să fiu iar mic!
De unde Dumnezeu mai scoate,
Atâtea doruri din nimic...?
Mi-e dor de mutrele umile,
Uitându-te mereu la ceas,
C-atunci noi nu aveam mobile
Şi nici pantofi de Adidas,
Dar aşteptai, nu făceai fiţe,
Ca o mireasă în cerdac;
Îţi aduceam trei garofiţe
Ori câte-un braţ de liliac.
Mi-e dor de tine ca de mine,
Când ai plecat făr-un cuvânt,
De vara care nu mai vine,
Mi-e dor de parcă nu mai sânt.
-->
Comentarii
HA_HA_HA_.... Subtil și poetic! De-aia îmi place mie de tine!
Cu drag, L
Si de...?
Mi-e dor de tot ce nu mai e și de tot ce-aș fi putut avea....
Asta e! Mai făcut să-mi fie dor de... toate cele!
Cu drag,L
Citit cu plăcere acest poem
Cel mai frumos dor despre care am citit vreodată, d-nu' George.