Mi-e frică să-ţi vorbesc

încât amestec tăcerile
în cupa cu vin negru prins între iluzii.
Priveşte-mă,
nu am plecat de tot,
rătăcită în umbrele tinereţii
agăţate într-un cui de gând,
printre oglinzile mătuite
de miresmele unui anotimp prea copt,
foşnesc amintirilor noastre netrăite încă.
Aştept resemnată 
şoaptele tale cu gest de columbi rătăciţi,
să-mi găsească
strunele sufletului amorţite,
fericirea clipelor rămase, 
în braţele ochilor să adun.
Te strig ţipăt de cocor, 
spin alb în iarba iubirii regăsite,
fără să ştiu cu noi ce o să fie.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc din suflet pentru lectura si apreciere

  • ..."rătăcită în umbrele tinereţii
    agăţate într-un cui de gând,
    printre oglinzile mătuite
    de miresmele unui anotimp prea copt,"...

    Semnul meu de incantatoare lectura! Admiratie!

Acest răspuns a fost șters.
-->