Mi-e mâna...

Mi-e mâna...

Mi-e mâna o creangă, mi-e viața o toamnă,
far' să mimăm un surâs enigmatic,
m-așez în genunchi, spun ruga, vezi mamă,
mai sunt un ecou, deși sunt tomnatic.

Mai sunt un ecou, sau poate-o lumină,
mai sunt și nebun, mai sunt și amar,
visez și castele într-o taină divină,
visez și-un sărut cu o poartă altar.

Mi-e mâna întinsă în ultimul vals,
în dorul ce inima mereu îl suspină,
mai am o tăcere, o port într-un glas,
cuvântul cu tine, mi-e vis,mi-e lumină.

Mai am o lumină, curcubeu peste noapte,
când râul și vocea ta caldă mă străluce,
acolo ești tu și carul cu șoapte
și clipa din toamnă, ce departe mă duce.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->