Mi-e sufeltul fluier de soc... Eu sunt rug...
În mine şi-afară de mine, tot plâng.
E arşiţa gândului meu, pustiire...
Nu pot să mai cred, nu mai vreau, în iubire.
Mi-e sufletul fluier de fag, ram de dor
Şi plânge durerea... Şi-n nopţi de nesomn.
Croiesc partituri de nescrise poveşti,
Oh, biet dirijor, tu nu ştii să iubeşti!
Mi-e sufletul fluier de nuc, Umbra mea
Acoperă cerul... Te rog, nu visa!
Nu ştii că iubirea-i decât o minciună?!
O lacrimă albă de cioburi de lună...

Comentarii
Frumos, foarte frumoase versuri!