Mi-e viața
Mi-e viața un joc, un ecou, dar tăcut
răzvrătindu-se,în mine și cer și vulcanii,
abstractul mi-e vag, prezentul temut,
nendurator sunt ocării, puțini îmi sunt anii.
Zdrobită sub pleoape, mai am încă-o lume,
o ploaie se înalță în mine mereu,
rămas zăbovire, îmi e al tău nume,
privește iubito, mă vezi curcubeu?
Rănită mi-e aripa, rămasă pe vatră
secundele vieții, mi-s fărdelege,
se aud, cad lovite, chiar zdrobite de-o piatră,
mai am drept la viață, drept de-a alege ?
Mi-e visul putere, durerea cuminte,
sunt țara unde-i vară, în tot ce tu vezi,
copac sunt, mai mic, am frunze cuvinte
mi-au rămas ceva temeri, dar mai am și corvezi.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Zdrobită sub pleoape, mai am încă-o lume,
o ploaie se înalță în mine mereu, " Deosebita imagine! Frumos poem!