Nimeni n-a ştiut mai bine în lumină să ne scalde,
"Lacul codrilor albastru", plin cu florile lui dalbe;
Mi-este dor de Eminescu, plop stingher fără de soţi,
Versul lui e scris cu patos ce ne-ncântă azi pe toţi!
**
Mi-este dor de Eminescu, dor mi-e şi de-ai mei părinţi,
Mi-este dor de teiu-n floare şi al dragostei dorinţi;
De "Luceafărul" albastru care luminează-n noapte...
Mi-este dor de versu-i dulce când îl recităm în şoapte.
**
"Somnoroase păsărele pe la cuiburi se adună",
"Vremea trece, vremea vine", timpul totul readună;
"O, rămâi", rămâi la mine, îmi doresc atât de mult...
Să-mi reciţi tot ce se poate, zi şi noapte să te-ascult!
-->
Comentarii
Te-am recitit cu drag si aici, Florin!
Si mie mi-e dor de Eminescu.In zilele urmatoare la Teatrul Regina Maria din Oradea va fi un spectacol sustinut de iubitorii de poezie eminesciana (bine-nteles ca nu pot lipsi),unde se pot inscrie sa recite din versurile sale oricine doreste.Se vor putea si audia melodii compuse pe versurile sale.
Va felicit pentru poezie.
Frumos!