Mi s-a făcut sete de această unică clipă
în care eu clipesc clipe cu adaos de rost.
Mă caută ochiul cu lichid de apă orbită
ce mă închide în punctu-i anost.
Mi s-a facut sete de acest peşte tăcut
închis în vasul de sticlă ce pare că nu-i.
Un ecou al mişcării ce încerc s-o ascult
cu timpanu-mi străpuns de un cui.
Mi s-a facut sete de strigarea durerii
ce mă doare cu un diferent răspuns.
Este ecoul ce-i venit din gătuirea vremii
ce-n vena-mi jugulară mi-a pătruns.
Mi s-a făcut sete de o moarte uşoară
prin care pot ca să pretind că n-am murit.
Nu vreau să dau la nimeni nici o socoteală
chiar daca risc sa fiu intentionat... gresit...
Vladimir Nichita / Australia.
27/09/2018
-->
Comentarii
Sunt convins ca acesta este fluturele care ti-ai dorit sa fii, nu-i asa, Aurelia ?
Corespunde descrierii tale, draga mea prietena !