Îmi spui iubite, să scriu despre flori şi soare,
Cuvintele să-mi torc din a verii fuioare,
Cum aş putea să-năbuş povara mea de dor
Când zilele se alungă nostalgic fără spor.
Îmi spui iubite, să scriu cum noaptea se stinge,
Lumina din culori armonic se prelinge,
Cum ziua-şi despleteşte pletele bălaie.
Când dimineţile s-aprind pe cer văpaie.
Îmi spui iubite, să scriu depre anotimpuri,
În vorbe să-mpletesc a vremilor răstimpuri.
Cum aş putea când dorul liniştea-mi doboară,
Pe umeri de frunze cu vântul se coboară.
Îmi spui iubite, şi câte toate nu îmi spui,
Cuvinte de iubire pe buze tu îmi pui.
Imigranţi în Oniria, fideli visători
Oblăduiţi de vise vom fi nepăsători,
Când înnoptarea clipei ne cheamă rând pe rând,
Ne-om regăsi iubite, în versul unui gând,
Sălbatică-nflorire pe gura altui grai
Când Pan şăgalnic râde prin fluiere de nai.
-->
Comentarii
Superb versul dumneavoastră și profund curgător precum un izvor tainic! Multă prețuire și admirație!
Frumos! Admiraţie şi preţuire!
Când înnoptarea clipei ne cheamă rând pe rând,
Ne-om regăsi iubite, în versul unui gând,
Sălbatică-nflorire pe gura altui grai
Când Pan şăgalnic râde prin fluiere de nai.
Minunate versuri,felicitari Agafia !