Mi-e dor de Belvedere

când iarna amintirilor va trece
în umbre de arţari întortocheate
noi doi împrăştiaţi de valul vieţii
ne vom vedea de-a pururi într-o carte
nescrisă, cum există-n calea vieţii
pluteşti mereu la umbra ierbii noastre
când ne-aspersam în unduiri febrile
pierdute în depărtări apropiate
şi-uitam cum delicatele begonii
dispar în neguri şi imensitate

Stănescu Aurel Avram

 

publicat în Amprente temporale

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->