când iarna amintirilor va trece
în umbre de arţari întortocheate
noi doi împrăştiaţi de valul vieţii
ne vom vedea de-a pururi într-o carte
nescrisă, cum există-n calea vieţii
pluteşti mereu la umbra ierbii noastre
când ne-aspersam în unduiri febrile
pierdute în depărtări apropiate
şi-uitam cum delicatele begonii
dispar în neguri şi imensitate
Stănescu Aurel Avram
publicat în Amprente temporale
Comentarii