mijește primăvara
Mijește primăvara prin zăpadă,
Se-aude-un zvon de ghiocel în zare,
De câtva timp a început să cadă
O rază dulce de la sfântul soare.
Se bucură pământul în nuntire,
Se-nveselește apa în izvor,
Iarna rămâne doar o amintire
În țara mea de vise și de dor.
Aș vrea o primăvară-n veșnicie
Ca să-mi alunge iar melancolia,
Cu dulcele miros de iasomie
Acolo unde cântă ciocârlia.
Izvorul curge iar ca o baladă,
Un cer albastru plin de stele mii,
O lună se topește în zăpadă,
O, primăvară, ce frumoasă vii!
Îți simt mirosul tău de ghiocel
Și verdele din adormitul crâng,
Cu bucuria jocului de miel,
Aș vrea să râd întruna…și să plâng…
duminică, 9 februarie 2014
-->
Comentarii
Toată admiraţia!