M-am aplecat să ridic o boare
De adevăr pierdut în iarbă
Am presărat apoi o floare
Peste văzduhul fără vlagă.
Sunt amintiri ce reclădesc
Iluzii ce coboară-n noapte
Apoi pe rând uşor pălesc
Fără a fi spuse chiar şoapte.
De nu mă crezi, tu ştii mai bine
Dar ce pot face fără raza ta?
Adorm pe-un nor plin de suspine
Crezând în adevăr şi-n plus ceva.
Nu mai am timp pentru dreptate
Ea a fost ruptă din decor
Decât să plâng în libertate
Mai bine râd cuprins de dor.
Căci ce e adevărul plin
Când sufletul îţi este gol?
Mai bine pierzi înc-un suspin
Şi regăseşti gândul frivol.
Minciuna este necesară
Când capătă un sens sublim
Decât iubirea de o vară
Mai bine un vis să împlinim.
-->
Comentarii
Căci ce e adevărul plin
Când sufletul îţi este gol?" Frumoase versuri. Un mesaj profund.