Miozotis

Zăceai acolo,

zidit în aşteptare

cu ochii rezemaţi de cer.

Prin tine, fumega neuitarea mocnit.

copila aceea

cu pasul de ape

si râs de Miozotis,

nu mai trecea podul spre tine,

abandonat într-o plecare.

Erai aici şi totuşi nu,

vămuit de viaţă 

 (trecea fără tine)

c-o neuitare.

Ascuns ca-ntr-un decor,

prin amintiri umblai

hai-hui,

surpat în scârţâitul porţii

deschisă de vânt,

coborai cu podul şi casa

în pământ,

lângă ea,

copila cu pasul de vânt

şi râs de Miozotis.

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->