Zăceai acolo,
zidit în aşteptare
cu ochii rezemaţi de cer.
Prin tine, fumega neuitarea mocnit.
copila aceea
cu pasul de ape
si râs de Miozotis,
nu mai trecea podul spre tine,
abandonat într-o plecare.
Erai aici şi totuşi nu,
vămuit de viaţă
(trecea fără tine)
c-o neuitare.
Ascuns ca-ntr-un decor,
prin amintiri umblai
hai-hui,
surpat în scârţâitul porţii
deschisă de vânt,
coborai cu podul şi casa
în pământ,
lângă ea,
copila cu pasul de vânt
şi râs de Miozotis.

Comentarii
Multumesc!
Am citit cu placere. Felicitari
Mulţumesc, Lenus, Gabriela şi Nicolae Vasile!
Cu preţuire,
Frumoase versuri!