miracole
atâtea miracole
care ating memoria mea
trec dincolo de zarea
pe care nici păsările
nu pot visa s-o atingă;
gust laptele zorilor
atunci când văd
cai şi comete
în spaţiile goale
ale tinereţii mele;
îmi fug culorile pe dinainte,
îmi fug umbrele;
autumnal,
gândul îşi scutură
ultima recoltă
pe pleoapa ochiului
ce se închide;
trăiesc cu stilul meu,
cu refrenele
cântecelor care
se zbenguiesc pe iarbă;
a ninge până-n zori
astupând potecile surpate,
apoi a răsări lumina,
soarele, luna, dragostea,
a se roti pământul
între veri, primăveri,
ierni şi toamne,
călcând pe viaţa noastră,
într-un basm fără de sfârşit,
iată miracolele
care-mi-au atins mereu sufletul...
duminică, 18 ianuarie 2015
-->
Comentarii
O viață de om încap în aceste versuri frumoase!
Versuri minunate!Am lecturat cu multă plăcere.Aprecieri sincere!