Plănuiam să mergem la Ermitage,
iubitule!
Voiam să-mi arăţi bogăţia lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Ştiam că eşti un vrăjitor prin naştere.
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopţilor albe.
Patinez
şi nu mă satur
de lunecarea spre tine.
Aurora sufletelor noastre mă ameţeşte
şi simt aici, în plină noapte,
ermitageul din ele.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Frigul iernii pe toți iar ne-a cumințit, Soarele coboară liniștit spre asfințit Vântul nu mai cântă deloc și a amuțit Adesea mă plimbam seara prin crâng Mă colorează razele Soarelui în amurg. Este frig dar și ușile toate sunt închise, În somn…
Citeste mai mult…Scriu și citesc printre pleoapele obosite,Am multe rânduri scrise acum în minte,Încerc să înțeleg bine o carte mai nouă, Îmi place să citesc când ninge și plouă . Citesc și scriu despre gândurile plecate, Știu că multe au fost pe mine supărate, Să…
Citeste mai mult…Pe foi multe îngălbenite și de vreme,Liniștea nopții acum bine se așterne Ciupesc o coardă câteodată la vioară, Lampa arde dar este foarte frig afară . În orele târzii timpul peste noi toarce, Și im suflet deseori gândul se întoarce În cuibul…
Citeste mai mult…Vântul iernii iar se agăță și de ramuri,Stau câteva suflete liniștite la geamuri ,Dimineața mișcă pleoapele de brumă Pe drum și multă zăpadă iar se adună. În văzduhul rece un fulg tăcut zboară, Se aude un cântec frumos spre seară Printre ramurile…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Multumesc frumos!
Citit cu drag