Iubirea mea, ești minunată, n-ai seamăn pe acest pământ,
Ochi blânzi, pielea catifelată, dau sentimentelor avânt –
Iar părul negru abanos, îți cade-așa frumos pe umeri,
Și zi de zi îți dau prinos, de sentimente – le enumeri?
Și dacă da, răspunzi la ele, la fel de mult cum simt și eu?...
Sufletul tău zboară spre stele, tu vezi în mine-un curcubeu?
Mireasa gândurilor mele, ești minunată-ntre femei,
Știu că tu mă ferești de rele și mă inspiri să am temei,
Să te iubesc cu-nflăcărare, cum niciodat’ n-am mai iubit,
Iubire plină de ardoare, ce sufletul mi l-a albit,
Din negru smoală, sau tăciune, plin de păcate și nărav,
M-a pus să fac închinăciune, la Domnul și-acum e suav.
Mireasa gândurilor mele, ești minunată-ntre femei,
Ești ca grădina cu lalele, ești precum florile din tei,
Înmiresmată la făptură și luminoasă în priviri,
Ca fermecata băutură, ce-ți dă vigoare în simțiri.
Și dac-ar fi pe lumea asta, să ai pereche-n muritoare,
Pe tine te-aș vedea și basta, inegalabilă vâltoare
De gând, trăire, sentimente, tu îmi trezești necontenit,
Și sunt atâta de ardente – ca tine n-am mai întâlnit!
Și te iubesc, tu mă iubește la fel de mult, necontenit,
Căci omu’-n lume cât trăiește, spre dragoste este clădit –
Mireasa gândurilor mele, ești minunată-ntre femei,
Cu tine pot s-ajung la stele, tu ești al dragostei temei!
-->
Comentarii
Mulțumesc, Lenuș!
Minunate versuri!
Mulțumesc !
Cu admirație!