mireasmă
în cvadriga toamnei
trec prin imperii
de singurătate
ca frunzele ce urmăresc
cărările goale,
timpul visării a trecut,
acum nu mai ascult
decât vorbele vântului
de miază-zi
care-mi duce mireasma
femeii iubite spre tărâmuri
de basm.
când mă voi întoarce,
îmi voi aminti de lumina
pe care-am băut-o
odată cu stelele dimineții.
joi, 24 octombrie 2013

Comentarii
Multe mulțumiri pentru trandafir.
”... când mă voi întoarce,
îmi voi aminti de lumina
pe care-am băut-o
odată cu stelele dimineții.”
Mulțumesc distinsă doamnă Valentina.
"timpul visării a trecut,
acum nu mai ascult
decât vorbele vântului
de miază-zi
care-mi duce mireasma
femeii iubite spre tărâmuri
de basm."
...
cu încântare,
valentina
Minunată mireasmă...Felicitări!