miroase-a toamnă
privesc în juru-mi cât mă duc ochii
jur-împrejur cât să cuprindă țara
bătrâna țară-a sfintei Dochii
ce se răsfață-n soare vara.
se varsă-n munți pâraiele de oi,
în suflete noi doruri se descuie,
se-aud pe deal tălăngile cum suie
prin pomii desfrunziți ce-au rămas goi.
amurgul adumbrit de liniști mari
coboară de pe-a iazului dumbravă
și ceța deasă-nfiptă-n pălimari
cade pe suflete ca o otravă.
lumina verii s-a lăsat spre toamnă,
și toate par înfipte în amurg
dealul golaș e-mpodobit cu aur,
ape domoale printre sălcii curg.
se lasă toamna pe grădina noastră,
venind din țara umbrelor de dor
rupând un trandafir firav din glastră
sub plânsul florilor ce tainic mor.
turme coboară din vremuri străvechi,
aurul toamnei plouă pe ele
frunze uscate le sună-n urechi,
din cerul albastru le picură stele.
încet-încet tălăncile se-ngână
și fluierul doinește-un cântec sfânt
cad stelele-n adâncuri de fântână
sub vraja dulce din bătrânul cânt.
12.09.2011
-->
Comentarii
Minunate versuri
mulțumesc tuturor pentru imaginile frumoase ale toamnei!