În muzică, cuvântul " mișcare ", ne poate da mai multe sensuri:/1/ /O mișcare poate fi desemnată prin tempoul acesteia.
- Tempoul
În muzica occidentală, mișcarea se referă mai întâi la dans. Apoi, prin extindere ajungem la gradul de viteză sau tempoul,pentru un anumit fragment muzical. Se poate spune că o anumită mișcare poate fi: vie, agitată.alta , pașnică, lentă
- Compoziția muzicală/1/
În muzica de tip clasic, mișcarea se referă la formele muzicale, pe care le comportă.E vorba de: suită, sonată, simfonie, etc.
Pentru a proiecta o parte a unei opere muzicale vocale există diferite elemente la îndemâna compozitorilor: aria, recitativul, ansamblul etc.Titlul unei piese cântate reprezintă adesea propriul ei titlu, alteori acela al unui text pus pe muzică.
Alte exemple pot fi din muzica religioasă, dar și cea profană. În ceea ce privește muzica instrumentală, modul de realizare a unei mișcări poate fi cu soluții diferite în anumite epoci, țări, la unii compozitori.
.În perioadele barocă și respectiv clasică, mișcarea muzicală a fost influențată de un tempou unic.
Compozitorii au desemnat fiecare mișcare, fie prin a o intitula oficial:allegro, adagio, andante, etc, fie în cazul unei suite de dansuri, prin numele dansului căruia îi era destinată lucrarea. De exemplu" sarabanda" e un dans lent și" giga " este un dans rapid.
Se numește"suită de dansuri" alăturarea a cinci mișcări, intitulate: dans german, dans baroc , sarabandă, gavotă și gigă. Simfonia cuprinde: allegro, adagio ,menuet și presto.
Obișnuința de a desemna o mișcare prin tempoul acesteia a fost abandonată progresiv de numeroși compozitori, în cursul secolului al XIX-lea, fără a dispărea complet.
Hector Berlioz și-a intitulat cele 5 mișcări, mai exact cele 5 părți ale Simfoniei fantastice: « Reverii, Pasiuni »,« Un bal », « Scene campenesti », « Drumul către eșafod » și « Cântecul unei nopți de sabat».
3. Alte metode pentru a desemna o mișcare
Dacă unii compozitori au recurs la termenii de "tempo" sau de dans, pentru a desemna diferite mișcări ale unei opere muzicale, există și alte procedee la îndemână pentru a realiza aceeași funcție.
Titlul unei mișcări poate dezvălui tipul structurii sale compoziționale. De exemplu: canonul, toccata, fuga, variațiunea, preludiul, etc. El ne poate trimite la numărul de părți destinate, procedeu foarte utilizat în cadrul operelor. De exemplu:duetul, trioul, cvartetul, etc.
Tot titlul unei mișcări ne poate trimite și la caracterul interpretării lucrării respective. De exemplu: scherzo, patetic, lamento, cantabile, etc.
De asemenea, ne induce particularitatea tehnică a instrumentului căreia îi este destinată lucrarea respectivă.De exemplu: pizzicato pentru un instrument cu coard e tierce en taille.
Este o formă muzicală clasică franceză având ca voce principală o inregistrare pe baza unui joc tierce.
Tema en taille semnifică faptul că melodia este cântată in registru de tenor, acompaniat de pian .
Melodia este insotită de un alt pian cu jocuri de fond dulci si eventual un bas cu pedală
Progresia liniei melodice/ 1/
În muzica tonală și polifonică, cvasi totalitatea muzicii occidentale culte, din Evul Mediu până în prezent, mișcarea desemnează în mod egal progresul broderiei muzicale, în funcție de autori, atât pe plan melodic, cât și armonic.
Mișcarea melodică este intervalul melodic parcurs de aceeași voce, între două note succesive. Toate intervalele produc o mișcare melodică Mișcarea armonică este suma a minimum două mișcări melodice simultane. Mișcarea armonică poate fi:oblică, paralelă, directă sau contrară.
Bibliografie
-->
Comentarii
https://www.google.com/search?q=mircea+florin+caracas&rlz=1C1CH...