“Deschide radioul” îmi spunea
în fiecare dimineaţă
singurătatea ta
amintirile
se împleteau
în aburii cafelei
şi creştea în tine
tăcut şi alb,
deşertul
şi plecai
câte puţin,
în fiecare dimineaţă
e rândul meu
să NU deschid radioul,
să privesc
cum te-mpleteşti
în aburii cafelei
să cresc în mine
acelaşi deşert
şi să ascult
cum pleci din nou
şi pleci…
şi pleci…
-->
Comentarii