Moartea mi-a spus

Moartea mi-a spus că m-a iubitÎntr-o oarecare seară, da, ştiu,Proptisem de lună o scară,Un înger nu mai putea să coboare,I-am aranjat penele uşoareŞi m-am aruncat în golul de noapte,Dar el rămase acolo, pustietăţi selenareSă cunoască, să caute ape,Moartea mi-a spusCând eram mult prea sus,Că m-a iubitPentru ea am trăit?Moartea mi-a spus că m-a visatCând treceam pasager prin forma de umbră,Un suflet strigă neştiind să s-ascundă,Nu eşti sufletul meu, nu te vreau,Nu eşti apa de nor să pot să te beau,Te ridic, urc cu tine în spate,Te las agăţat de stele la noapte,Dar lipit de trupul meu nu te iau,Eşti prea singur, ştiu, ai parfum de pustiu,Ţi-e teamă să urci anonim,Aşteaptă, ascultă puţin,Moartea mi-a spusCând trecusem de SusCă m-a visatNe zicere, nefiinţat.
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Frumos poem

  • Proptisem de lună o scară,
    Un înger nu mai putea să coboare..

    Superb, felicitări !

Acest răspuns a fost șters.
-->