Privirea fără capăt de lume, alunecată în pădurea
de oameni, căuta o luminiţă, o şoaptă, o mângâiere.
Se-ngrămădeau, toţi, împroşcau cuvinte, în stânga,
în dreapta, în faţă, într-o limbă pierdută, în spate.
Din ochi, întuneric - noaptea lăsată peste zi, în momentele de orbire,
un izvor a ţâşnit emoţia -
bucuria oglindită în apa nemuririi, în cerul albastru - lumină, iubire.
17.04.2015, ora 13,43’

Comentarii
multumesc din suflet tuturor, o zi binecuvantata, Marius
multumesc din suflet Emilia, Hristos a inviat!, o seara binecuvantata, Marius
izbândă... Admiraţie!