Monografia unei lacrimi de poet

Când tăcerea sufletu-mi hrăneşte
şi m-apuc singurătăţi de gât
mi se zbate viaţa ca un peşte
în oceanul clipei cel urât
Iar m-apuc singurătăţi de gât
fac amor necazuri cu nevoi
cerul saltă luna sus pe rât
şi-o aruncă iarăşi în noroi
Fac amor necazuri şi nevoi
mi se zbate viaţa ca un peşte
Doamne trag la carul cel cu boi
şi tăcerea sufletu-mi hrăneşte
Când m-apuc singurătăţi de gât
fiindcă Te iubesc şi-atât 
Costel Zăgan, CEZEISME II
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Frumos poem...Felicitări!
    Aş dori să îmi trimiteţi adresa pentru a vă trimite adresa....Vă mulţumesc

Acest răspuns a fost șters.
-->