Spune-mi, tată al meu,
acolo, la tine, e aşa cum se spune?
lumină fără umbră şi coruri îngereşti?
mi se pare cam sarbăd…
aici, în iadul nostru, încă ne înecăm
în albastru şi verde,
încă, mereu, ucidem un Icar,
să nu fim singuri în cădere
suntem destul de cuminţi,
avem toţi cam aceeaşi culoare,
şi nu ştim
de ce, tată al meu, ne trezim câteodată
plângând, deşi soarele răsare peste toţi,
deşi există fructe, grâne, păsări,
deşi ne scăldăm în albastru şi verde
auzim oasele cum se macină
aici, ăn oraşul cel mare, târfa Babilonului
cu tălpile goale prin sânge de Icari
nici un adânc nu mai cheamă adâncul
“în glasul căderilor de ape”
se spune că acolo, în lumină şi coruri îngereşti
nu există tristeţe
asta înseamnă, tată al meu,
că nu-ţi mai aminteşti de mine.
-->
Comentarii
Citit cu drag!
Cuvintelor le-ati forta imaginii,va multumesc ca mi-ati dat ocazia sa va citesc!