Treaz în zi, dar mai viu în visele nopţii, Sufletul îşi prinde
aripile zborului în lumea cu stele, pe cer, grădini cu nori
se risipesc cu vântul şiret printre ramuri de dor şi păsări cântă.
Se aude umbletul de paşi, pe străzi, coboară Dumnezeu şi dă perdeaua într-o parte, cu răsăritul şi soarele prinde curaj, iese, se agaţă de capătul celălalt al zilei:
-Unde e, Îl vezi?
- Nu, dar Îl simt. Vezi tu? Ochii sunt ca nişte ochelari
pentru aproape. Când privesc zarea, îşi pierd puterea.
Întind braţele să (cu)prind gândul
şi
mă rog
să-nţeleg umbrele aşternute proptea în
spatele de dincolo de mine. Se mută, cu
viteză, şoaptele, în degete, se picură pe hârtie cuvinte
-le aplec/ de şale /să nu se simtă
stinghere, /căci, ele sunt, /de fel,
oricum, /rebele. /Nu ascultă. /Se
curg de-a valma, şiroaie, stropi, în sus, tăcerea se vorbeşte şi vorba se tace. Îşi pune degetul la gură. Ssst…
23.05.2016 ora 14,00’
-->
Comentarii
... si-ti multumesc din suflet Beatrice, o noapte binecuvantata, Marius
Întind braţele să (cu)prind gândul
şi
mă rog
să-nţeleg umbrele aşternute proptea în
spatele de dincolo de mine.
intind bratele ....
multumesc din suflet Mihaela, o zi frumoasa, Marius
Treaz în zi, dar mai viu în visele nopţii, Sufletul îşi prinde
aripile zborului în lumea cu stele, pe cer, grădini cu nori
se risipesc cu vântul şiret printre ramuri de dor şi păsări cântă.
multumesc din suflet Nicoleta, o zi frumoasa, Marius
Frumos!