Trezit /dincolo /de amiaza nopţii, /cu
zorii /deja /pitulaţi sub cearceaful zilei,
hălăduiam /gândurile /pe cărările minţii.
Începutul sau sfârşitul unui alt monolog sau dialog cu mine, din care încercam să scot negarea negaţiei, doar clipa nu o ştiam, pe care să o aleg. Să fie…
cea de mâine când alte clipe se adună cu picioarele frânte,
căzute din cules de vişin, cu ochii la dans de iele
sau
de acum, cu miros de Sânziene
sau
cea de ieri când Sufletul îşi avea cerul lui în bolta mea?
Pierdut pe uliţe întortocheate de întuneric,
pe o alee din creier, o ambuscada de şoapte
zgâlţâia un perete, un zid de linişte. N-avea
uşă
sau
cheie.
Eram ca o colivie şi nu, nu era goală. Păstra
urmele unui zbor sau umbra lui.
23.06.2016 ora 12,24’

Comentarii
multumesc din suflet MM, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Pierdut pe uliţe întortocheate de întuneric,
pe o alee din creier, o ambuscada de şoapte
zgâlţâia un perete, un zid de linişte. N-avea
uşă...
Marius Iulian Zinca
avea numai tocurile
şi-o imagine albastră cu nori
care te făcea să-ţi doreşti
să ştii cât mai mult
despre acel invizibil
MM