Căldura din zi se curge pe şira spinării, cămaşa e udă, pădurea îşi adie vântul zburat printre ramuri şi frunze, păsările îşi înalţă zborul, Sufletul se (cu)prinde cu aripi îmbrăţişate în cântul din zare, e răcoare la banca noastră, tată…
umbra se-ntinde până înapoi
de (răs)crucea
ce reazămă pământul din ţintirim.
Amintirile (re)nasc dorul împlântat de
mult,
pe
când
luntraşii vâsleau cerul pe mare şi am rămas
să urc /ţărmul /cu /rămăşagul pus
pe trup, /de ieri /pentru /un mâine.
E atâta linişte în jur, doar nisipul îşi strigă timpul sub picioare
când îl calc să se adune treaptă, scară să o urc
când îmi cobor mâna streaşină la ochi.
Răsăritul a_pus nemărginirea peste clipă.
13.07.2016 ora 16,12’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Manuela, o ai asa cum ti-o doresti, Marius
umbra se-ntinde până înapoi
de (răs)crucea
ce reazămă pământul din ţintirim.
Amintirile (re)nasc dorul împlântat de
mult,
pe
când
luntraşii vâsleau cerul pe mare şi am rămas
să urc /ţărmul /cu /rămăşagul pus
pe trup, /de ieri /pentru /un mâine.
Frumos, foarte frumos, Iată! Răsăritul a pus nemărginirea peste clipă.
Propun să fie publicat în revista Cronos