Un întreg răsfirat în zări.
Aşa mă simt, mă am, mă aflu
şi
încerc să (cu)prind albastrul senin,
curat, întins în culori de anotimp
şi
calde şi reci.
Sufletul e dincolo de mine, mintea, gândirea îşi sapă roşu, adânc, lăuntrul. Doar trupul mă sălăslueşte între cer şi pământ şi am şi braţe şi picioare şi ochi să-mi privesc alergarea. Nu ştiu, nu cred de aripi că lăuntrul meu le mai are. Altfel, ar fi zburat, el sau eu, să-mi unesc firimiturile de mine din mine. M-aş dona…
în stropi, în picuri de sânge, de roşu,
măcar,
dar nici atât nu mai am, nu mai am vene,
m-am (s)curs /în timp. /Ochii /m-au trăit /şi /trupul
îmi plânge. /Nicio /batista, /niciun /prosop /nu /mă
(poate) şterge. /Mă curg /mereu, /continuu, /până
când, oare,
va creşte pomul, vişinul să-şi lase umbra, să dea rodul
şi
Sufletul, în zbor, ca o pasăre, să vină, să se aşeze, să-şi
potolească setea şi foamea de mine sau eu de el?
Aştept întregul.
15.07.2016 ora 14,36’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Manuela, o zi binecuvantata, Marius
Propun publicarea în revista Cronos.