Îngropat cu cerul deasupra, printre stropi de jos şi picuri de sus, dorul îşi află zborul dezmierdat de vânt. Nu stă în cuvinte, nici în fapte. El stă în tăcere, în simţul tăcerii de dincolo de Suflet. Nici semnele sau tonul lor nu-şi află rătăcirea minţii pe străzi bătute de gânduri. Privirea stă stâlp în colţul uşii, întoarce trupul de pe o parte pe alta să nu-şi înghită limba. Resuscitarea e târzie, durează din viaţa trecută.
Zvâcneşte un puls,
când şi când,
vocile se strigă una pe alta, una la alta,
par să se certe şi curg obrajii, se ţipă ochii
şi
trecutul îşi deschide poarta cu amintiri
şi
nu de regrete e sacul plin.
Retrag /şi/ mă retrag din mine /(cu mine),
noaptea. /Am aprins lumina /pe cer /sunt
stele, /în colţ, /luna /şi /vise se aştern pe
covor/ o pătura de iarba /şi /pernă, am/
mâinile sub cap. Mă-ntreb ale cui sunt degetele care-mi citesc viaţa
în sistemul acela braille sau cât o să aud şoaptele fâlfâind din aripi,
iubirea
sau
bătăile din piept
sau
ceasul să-mi sfredele prin creier, secunde, minute sau ore, o clipă e totul.
Strâng totul şi (a)dorm.
07.05.2016 ora 01,20’
-->
Comentarii
HRISTOS A INVIAT!, multumesc din suflet Lenus, o zi binecuvantata, Marius