Mă (a)dorm de cu seară /sau /cu ziua călare
peste noapte /şi /nu ştiu cum /se face că nu
prind zorii /înainte de infinit. Întotdeauna /
se află /înaintea mea. /Răsar /pe partea
cealaltă /de mine /şi /apun dincolo de zi.
Printre cuvinte, virgule, puncte, semne adunate şi scăzute se înmulţesc şi se împart cu iluzii, de viitor printre amintiri, de trecut. Uneori, par, se împart exact. Ha ha ha…
râd de ciudă. Ciuda aia seacă sau tuse măgărească
că nu văd,
că nimic nu
e fără rest întreg sau în perioadă şi doar el contează.
Matematica e pură doar pe hârtie.
Dorul îşi lunecă imagini pe retină cu cea mai frumoasa clipă pe care n-ai trăit-
o pasăre îşi adie cântul, vântul îşi deschide aripile, florile
zâmbesc de macul roşu
de ruşine şi ploaia a stat,
se (s)curge
pământul şi cerul se unesc în zare, nu se poate
să zboare
muzica e telefonul dintre minte şi suflet. Doar tu (îţi) alegi melodia care te trezeşte când eşti treaz şi şuieră focul sau aburii din el, se-nalţă mirosul, gustul scrâşnit, râjnit între dinţi, e gata, se strigă:
- Cafeaua e servita. Nu aruncati zaţul. E restul meu…
10.05.2016 ora 11,18’
-->
Comentarii