sursa: crestinortodox.ro
[...]
Alte zile de pomenire a morţilor
În credinţă populară s-au statornicit în timpul mai nou - îndeosebi în Biserica românească şi în cea rusească - şi alte zile decât sâmbătă, din care unele cu dată fixă, altele cu data variabilă pentru pomeniri ale morţilor.
Astfel, în Biserica rusă se îndătinează o astfel de pomenire în ziua de 6 august, când, fiind sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, Biserica se roagă ca şi cei morţi să se împărtăşească de lumină dumnezeiasca a Taborului.
În Biserica rusească se practică, din timpuri mai vechi, o pomenire generală a morţilor, cunoscută sub denumirea populară de „Paştile Blajinilor”, care are loc după Duminica Tomii. Practică aceasta, care pare de origine foarte veche, a ajuns şi în partea de răsărit a ţării noastre (Moldova), ba chiar şi în unele regiuni din Ardeal şi Banat, unde „Paştile Blajinilor” se mai numesc şi „Moşii de Paşti”, şi se serbează fie luni după Duminica Tomii, fie în Duminica Tomii (în Banat) sau chiar în lunea din Săptămâna Luminată.
În Biserica românească se face pomenirea generală a eroilor, adică a tuturor celor morţi pe câmpurile de luptă, în Joia Înălţării Domnului, pentru că şi sufletele celor care s-au jertfit să se înalţe, cu Domnul, în slavă cerească.
Moşii de vară - Datini şi credinţe
„Moşii de vară”, ţinuţi în sâmbăta Rusaliilor, este unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Înainte se credea că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru că aceasta reîntoarcere să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau rituri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au păstrat până astăzi.
De Rusalii se dau de pomană vase de lut, căni, străchini şi vase de lemn (cofe), împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă. În unele sate bucovinene „Moşii de vară” încep încă în dimineaţa sâmbetei de Rusalii, când pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales în cimitire, unde mormintele sunt curăţate şi împodobite din timp iar lumânările ard întreaga perioadă în care se desfăşoară ceremonialului de pomenire. Împăcarea sufletelor morţilor şi întoarcerea lor fără incidente în morminte depind de bogăţia ofrandelor (pomenilor) şi de respectarea ritualului.
-->
Comentarii
Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo “adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta.
Hristos ii va darui cuvantului “adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea.
Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: “Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge laJudecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.
In ziua de Mosi se savarseste Sfanta Liturghie
La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le aseaza sub Sfantul Agnet, rostind numele mortilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. In cadrulSfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.
In spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi
Simion Florea Marian mentiona in lucrarea “Trilogia vietii“, “ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi“. Cuvantul “mosi“ vine de la “stramosi“, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice.
Cu apelativul “mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim:
”Mosii de primavara” (de Macinici), ”
“Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor),
“Mosii de toamna” (in prima sambata din luna noiembrie),
“Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).
sursa:rgnpress.ro