Nemultumit de propriile izbânzi
de teama să nu mă întreacă ceilalţi
mi-am zidit în memorie convingerile
una peste alta cu liant,
dar şi zidurile uneori se dărâmă.
Doar urmele cetăţilor rămân,
să fie descoperite în timp.
Împăcat,
cu tăcerile steagului coborât în bernă
fără nicio mustrare,
secătuit,
mă îmbarc în corabia destinului
străin şi păcătos
cu credinţa reîntoarcerii năzuinţei
la urmaşii de mâine.

Comentarii
resemnare, alunecare lina catre o lume noua...