Mi-am întors capul pe linia dreaptă
fără să ştiu că n-am voie,
trebuie să privesc numai înainte
altfel mă cuprinde teama
şi văd ce nu-i de văzut.
Gândurile celorlaţi au aripi şi ele
aşa cum cred că şi ale mele au,
mă mănâncă palmele şi ceva nu-i bine
banii dacă-i am, sunt o sărăcie a spiritului
dacă nu, un târâş de reptilă prin viaţă.
Împart timpul cu voi cei care mă ştiţi,
fiecare ascundeţi câte o taină,
nu mă las nici eu cercetat,
încerc să opresc vântul cu păsările
care-mi ciugulesc destinul din palme
şi nu mă ajută nimeni.

Comentarii