La marginea destinului,
lacrima rupe clipa împărțind-o aleatoriu în
alb și negru
fără să discearnă
verdele din deznodământul surâsului.
Șoaptele, mutate în tristețe,
frământă asfaltul încintat în nepăsare,
suspine,
zâmbete?
Prezentul nu caută limpezirea din petale,
ci despică totul
din nimic
și
zâmbetele se transformă în praf,
iar freamătele, of, persistă în
traiectoria decolorată
a repausului.
Tânguire,
surâs expirat
sau tristețe, incertitudini.
Of, optimismul și-a luat concediu fără salar!
-->
Comentarii
Superb...Felicitări!
Cu aceeași admirație!