Răsar cromatice nedei
Stropind văzduhul cu nesaţ
La colţul bont al conştiinţei
Firav, nemărginirea mă ia la braţ.
Sunt clipe de amăgitoare gânduri
Ea viaţa iute se desleagă
Privesc mirat, citind câteva rânduri
Pe care doar iubirea le mai leagă:
Iubiţi dar poezia cu ardoare
Trăiţi senzaţia pierdută-n suflet
Priviţi-mă cu multă contemplare
Căci vă invit la ultimul răsunet
Muguri de poezie stau să încolţească
De-ar fi să fie până-n infinit
Va fi el timpul vrednic să rodească
Ce mintea omului a izbândit?
-->
Comentarii