muguri încă vii din arderi de ieri
brodează lumina din aştri
cautând în magii de univers
o undă mai caldă
în liniştea scurgerii timpului
clipele fug în depărtări nocturne
noaptea albă naşte bob de rouă
peste ţesăturile fine ale gândului
umbre îngemănate din zborul unui vis
acoperă amurgul, mituind dorurile
adevăratele comori din cetatea sufletului
râuri de tăceri
se prefac în lacrimi de iubire
curg în oceanul tristeţii din noi
ocean fără legi scrise
în care rămâi visul pierdut
rostind în gând regretul
proiectez o lacrimă ce doare
pe o petală albă
o ascund în verdele meu crez
croindu-mi trecători prin viaţa de granit.
-->
Comentarii
Multumesc mult D-le Florin Caprar...O primavara frumoasa va doresc...
"în oceanul tristeţii din noi" exista "o petala alba" pe care ascunzand-o "în verdele meu crez" croiesc "trecători prin viaţa de granit." Foarte frumos spus !
Minunate versuri!
multumesc Mariuca draga...o primavara frumoasa...
Lecturat cu plăcere, Maria, prietenă dragă!!!