Moţăind pe-o buturugă,
Murmurând pios o rugă,
Doar şoptit în cerul gurii;
Tremura Muma-Pădurii.
Spate strâmb şi cocoşat,
Nasul lung şi acvilat,
Faţă palidă şi lungă,
Şi-un baston în mâna stângă.
Îl găsise pe un trunchi
Şi punându-l pe genunchi,
Suflă-n mâinile osoase,
Că-i intrase frigu-n oase.
Cată în străfund pierdută,
În noaptea neagră, urâtă...
Părul este răvăşit,
Ridicat de vânt smintit.
Stropi de ploaie o ating,
Pe fată i se preling,
Dar ea stă în nemişcare,
Doar din când în când, tresare.
Ori nu vede, ori n-aude
Cum cad frunze-n valuri ude,
I se prind prin păr, pe spate,
Şi pe mâinile uscate.
Şi se lasă în genunchi,
Pe uscături, un mănunchi!
Cu priviri triste spre cer:
-Doamne, ajutoru-ţi cer!
Cheamă-ţi vremea asta rea,
Nu mă chinui aşa!
Că-s bătrână, istovită,
De vlagă secătuită!
Unde-s Doamne, licuricii?
Tare scânteiau, voinicii!
Unde-i pasărea de noapte,
Pe unde-s înspăimântate?
Aşa toamnă neguroasă,
Hâdă, vitregă, ploioasă,
N-am văzut de multă vreme,
M-a vlăguit de putere!
Domnul nostru, bun, milos:
-E o scorbură mai jos,
Adâncă şi călduroasă,
Şi-o să-ţi fie scut şi casă!
Trupul închircit se saltă,
Mulţumind c-a fost salvată.
Şovăielnic a plecat,
Şi-n scorbură s-a băgat.
Doar şoptit în cerul gurii;
Tremura Muma-Pădurii.
Spate strâmb şi cocoşat,
Nasul lung şi acvilat,
Faţă palidă şi lungă,
Şi-un baston în mâna stângă.
Îl găsise pe un trunchi
Şi punându-l pe genunchi,
Suflă-n mâinile osoase,
Că-i intrase frigu-n oase.
Cată în străfund pierdută,
În noaptea neagră, urâtă...
Părul este răvăşit,
Ridicat de vânt smintit.
Stropi de ploaie o ating,
Pe fată i se preling,
Dar ea stă în nemişcare,
Doar din când în când, tresare.
Ori nu vede, ori n-aude
Cum cad frunze-n valuri ude,
I se prind prin păr, pe spate,
Şi pe mâinile uscate.
Şi se lasă în genunchi,
Pe uscături, un mănunchi!
Cu priviri triste spre cer:
-Doamne, ajutoru-ţi cer!
Cheamă-ţi vremea asta rea,
Nu mă chinui aşa!
Că-s bătrână, istovită,
De vlagă secătuită!
Unde-s Doamne, licuricii?
Tare scânteiau, voinicii!
Unde-i pasărea de noapte,
Pe unde-s înspăimântate?
Aşa toamnă neguroasă,
Hâdă, vitregă, ploioasă,
N-am văzut de multă vreme,
M-a vlăguit de putere!
Domnul nostru, bun, milos:
-E o scorbură mai jos,
Adâncă şi călduroasă,
Şi-o să-ţi fie scut şi casă!
Trupul închircit se saltă,
Mulţumind c-a fost salvată.
Şovăielnic a plecat,
Şi-n scorbură s-a băgat.
-->
Comentarii
Încântată de trecere, doamna Rodica,
vă mulţumesc!
Mulţumesc frumos, Mimi,
drag de popasul tău!
un poem pe care l-am citit cu placere