N-aș vrea...

N-aș vrea...

N-aș vrea să fim iubirea anotimp
un drum cohortă-n inimă să-l sorb,
nici s-a obosesc, urcând al tău Olimp,
ca amintire-n raza mea de orb.

Aș vrea să fiu un drum, dar neascuns
mai mult de-un anotimp să mă găsești,
sub chipul tău, cu îngerii de sus
să-ți fiu minuni și adevăr...povești.

Să-ți fiu orice, în doruri nu știu unde
să-ți fiu trezire și să te găsesc,
un gând, o taină, pe oriunde,
pe perna așezată nefiresc.

Să-ți fiu o toamnă, chiar de are vină
să-ți fiu un veac, acela plin de dor,
lăsându-ți taina-n dragostea divină,
plimbându-te prin ea, ispititor.

Să fiu tribut, sau plată la păcat
un furt mai drept ca orișice dovadă,
verigă-ntr-un mister, doar amânat,
visat demult, speranță...neuitată.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->