N-aș vrea
N-aș vrea să calc, iubito, mult prea sus,
să nu-mi strivesc de poarta lumii firea,
lăsând în urmă ploaia ce s-a scurs,
să sting cu ea, sărutul ... amintirea.
Mi-a mai rămas un vis ca și o zgură,
sau iarbă, toată dor în rădăcini,
o vorba care n-a trecut de gură,
rămasă gând, acolo-n mărăcini.
O rătăcesc în vis de visătoare,
ca să o găsesc apoi sărut al porții,
cu două râuri ce pornesc spre mare,
sub cerul cel strivit de taina nopții.

Comentarii